"Ce-ţi poţi dori mai mult decât să ai pe cineva cu care să poţi vorbi ca şi cu tine însuţi?"
Cicero
"A iubi presupune a îngloba conştienţa unei alte fiinţe în propriul suflet. Pentru aceasta, este necesar ca forţele egoiste ale sufletului să fie estompate, pentru ca omul să-şi poată dezvolta facultatea de a simţi în el însuşi suferinţele şi bucuriile unei alte fiinţe." (Rudolf Steiner)
Am apelat din nou la "mentorul" Steiner, pentru că el este maestrul explorării vieţii spirituale şi pentru că simt că avem din ce în ce mai acut nevoia de a ne reîndrepta atenţia asupra ei.
Toată forfota asta exterioară încorsetată în materialitate ne oboseşte, ne transformă în nefiinţe, ne alterează memoria frumosului şi ne îndepărtează de noi înşine.
Astăzi este o zi specială pentru mine. Este ziua în care, cu ceva timp în urmă, te-ai născut tu, cea care urma să devii Prietena mea. Avem mulţi prieteni de-a lungul vieţii, dar cred că, aşa cum Mama este unică şi Prietena (cu P mare) este la fel de unică şi irepetabilă. Nu există mai multe jumătăţi care să se potrivească perfect jumătăţii din noi.
Încerc să îmi amintesc momentul în care ne-am cunoscut. Fizic reuşesc. Începeam şcoala, adică încheiasem capitolul "cei şapte ani de-acasă", de care noi am avut privilegiul să ne bucurăm... Spiritual, însă, ne cunoaştem din totdeauna. Altfel, nu am fi reuşit să rămânem atât de "împreună", ţinând cont că mii de kilometri ne despart de o bună bucată de timp. Chiar nu au contat.
Mă trezesc adesea stând de vorbă cu tine. Şi atunci mă simt bine. Nu mai există secundele care trec, nu mai există graniţe, nu mai există griji de tot felul... Timpul şi spaţiul îşi pierd sensul, se contopesc şi dispar într-o încremenire ireală, aşa cum trebuie să fi fost la începuturi.
Cum să nu fiu atunci recunoscătoare? Câţi oameni sunt binecuvântaţi cu astfel de trăiri?
Prietenii pe care îi avem din copilărie nu se pot compara cu cei care apar pe parcursul vieţii. Au în plus acel "ceva" care ne reface legătura cu rădăcinile noastre, cu toate stările de metamorfoză prin care am trecut, de la sămânţă la copac, de la crisalidă la fluture. Sunt acele fiinţe care ne înţeleg dincolo de cuvinte, care nu se aşteaptă să fim altfel decât suntem, pentru că în cazul lor e vorba despre simţire. Şi simţirea nu poate fi păcălită, nu poate fi vopsită ori ciuntită spre confortul cine ştie cui. E acolo, vie, prezentă în tot infinitul din universul nostru interior. Trebuie doar să o observăm, să-i dăm atenţia cuvenită şi lucruri incredibil de frumoase vor începe să se întâmple.
Aşadar, nu vă uitaţi prietenii copilăriei voastre! Chiar dacă drumurile vi s-au despărţit la un moment dat, iubirea necondiţionată care v-a legat atunci, demult, trezită din nou în trăirea voastră actuală, vă va readuce împreună. Şi atunci veţi avea încă un motiv să celebraţi frumuseţea vieţii! Să fiţi recunoscători... Omului nu i-a fost scris să trăiască singur, de aceea în copilărie ne întâlnim cu cei cărora le vom spune mai târziu "prieteni de-o viaţă".
Draga mea, închin astăzi în cinstea ta, o cupă în care am turnat lumină, candoare, bucurie şi toate gândurile bune pe care ţi le pot trimite şi pe care le meriţi din plin!
AI perfecta dreptate, ai sintetizat ce inseamna prietenii din copilarie, mai ales dupa o anumita varsta.
RăspundețiȘtergere