De ce "cuibul creativității" ?

                                                                                                                                           

                                                                                                                                                                             Motto:
                                                                                                                               „Lumea poate fi mântuită prin artă“
                                                                                                                Constantin Brâncuși

       Conceptul de creativitate, din punct de vedere etimologic, își are originea în cuvântul latin "creare",însemnând zămislire, făurire, naștere.
       În manualul "Psihologia creativității" (de Gabriela Popescu) se spune că "...putem considera creativitatea ca pe un fenomen general uman, forma cea mai înaltă a activității omenești". În același manual se mai precizează că cel care introduce termenul de "creativitate" în psihologie este G. Allport în 1937, dar el "reducea noțiunea la atitudini, inteligență sau trăsături temperamentale".
       Acum să părăsim pentru moment șabloanele manualelor și să explorăm și alte păreri legate de acest subiect! Părerea mea este că apariția gândului/cuvântului a fost determinată de prezența creativității. Ea exista de la începuturi (cu Î mare!), chiar dacă nu avea încă un nume. Este acea scânteie divină prezentă în fiecare dintre noi, este sămânța care germinează. Și cum poate crește un copac dintr-o sămânță, dacă nu este așezată într-un sol fertil? Astfel și creativitatea, fiind o scânteie-sămânță nu se poate transforma în lumină, bucurie și armonie, decât dacă este crescută într-un suflet curat, dezbrăcat de prejudecăți și ipocrizie, dornic de evoluție, de ridicare spirituală, de desprindere din șabloane, de ieșire din turmă...
       Lao Tzu (Bătrânul Maestru - filozof chinez) spune despre creativitate că "nu e o acțiune, este o permisiune". Așadar, ne rămâne doar să ne deschidem inimile, să inspirăm adânc și să lăsăm drum liber creativității să iasă la suprafață,să se manifeste.
Din păcate, sistemul educațional ne-a înăbușit încă din fașă această extraordinară calitate primită în dar de la Sursa primordială. De aceea, simt nevoia să așez o mică piatră la temelia reconstrurii templului numit Creativitate. Și pentru că imaginea unui templu este destul de austeră, copleșitoare și rece, am ales Cuibul ca loc de manifestare a creativității.
                  

 Îmi doresc să vă primesc în acest cuib pe toți cei asemeni mie, pe toți cei care au credința că oamenii se pot reconecta la natură, că pot învăța să-și asculte mai întâi vocea inimii și apoi a minții, că pot vibra în fața unui răsărit de soare, că pot auzi cum crește iarba, că pot aduce bucurie unui om de pe stradă, oferindu-i un zâmbet. Nimic nu este mai înțelept decât SĂ FIM în armonie cu natura. Pentru că facem parte din ea, chiar dacă ne-am construit colivii din beton ori Turnuri Babel pentru a ajunge unde?...
       Osho spune: "creativitatea înseamnă să cedezi în fața unei puteri care nu e a ta, să capitulezi în fața unei puteri care este dincolo de tine. Meditația este creativitate." Așadar, un om creator nu este acel om care este ghidat de ambiții, de competiție (așa cum am fost învățați în școli ori în familie), el nu își dorește să ajungă neapărat faimos. Nu are nevoie, pentru că devine împlinit prin ceea ce face clipă de clipă, se află pur și simplu pe drumul său și atunci atinge starea de armonie. Pentru mine asta înseamnă să fim creativi: să intrăm în armonie cu noi înșine și cu tot ce ne înconjoară. Astfel vom reuși să dăm sens cuvântului "împreună".