Despre trezire

                                                                                                                   Motto:
                                                                                                     "Nosce te ipsum!"
                                                                          (Cunoaşte-te pe tine însuţi!)




       Deasupra Templului grecesc din Delphi se afla inscripția: "Omule, cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște Universul și zeii". În antichitate, existau centre de Misterii, locuri în care se întâmplau "inițierile", care aveau ca scop cunoașterea de sine. Față de forma de autocunoaștere pe care o definește astăzi psihologia, în acele centre, ea era mult mai profundă și anume se urmărea cunoașterea spirituală a propriei ființe. Astfel, au apărut întrebări de genul: "De ce sunt ceea ce sunt?", "Cum s-a desfășurat evoluția mea de-a lungul reîncarnărilor?", "Care este legătura mea cu natura înconjurătoare?", etc. În ultima perioadă, aceste întrebări au început să revină din ce în ce mai intens, preocupând tot mai multe persoane.
       Omenirea se trezește din lâncezeală, realizează că poziția bipedă, verticală, nu ne-a fost oferită în dar din pură întâmplare sau amuzament. Putem, așadar privi în zare atât la propriu cât și la figurat - zarea din interiorul nostru, infinită și extrem de ofertantă. Suntem capabili să ne alegem calea potrivită nouă înșine, dacă învățăm să fim buni observatori. Antrenându-ne atenția, reușim astfel să pășim cu naturalețe pe drumul dedicat nouă, fără să ne poticnim, să cădem, să ne oprim speriați de ce va urma.
       Îmi imaginez această trezire (fotografia pe care am făcut-o dintr-un turn de la poalele Tâmpei din Braşov mi se pare potrivită), ca şi cum aflându-ne închişi într-o cutie întunecoasă (îmi place ideea că întunericul nu există, ci că e doar o consecinţă a lipsei luminii), momentul trezirii ne oferă posibilitatea de a vedea printr-o firidă străpunsă, prezenţa drumului nostru scăldat în lumină. 

       Este doar o problemă de atitudine... Să ne aşezăm mai des în noi înşine, să ne oprim din goana asta haotică în care ne-am lăsat prinşi, să ne limpezim minţile până la golire şi atunci vom putea deveni atenţi. Pare simplu, dar forţa de inerţie este destul de puternică şi pe ea va trebui mai întâi să o învingem. Abia atunci vom intra în starea de veghe, fără să mai riscăm să pierdem din vedere existenţa căilor pe care să pornim pentru a ne urma menirea şi să găsim, în sfârşit, răspunsul la cea mai grea întrebare pe care ne-o adresăm adesea: "cine sunt eu?".
       Ca de obicei, vă invit să urmăriţi un discurs potrivit subiectului: