"Creativitatea este cea mai mare rebeliune din existență."
Osho
Dacă ne dorim să fim creativi, nu trebuie să căutăm cărări bătătorite, ci să ne îndreptăm atenția asupra lucrurilor care nu pot fi văzute pur și simplu...Altfel, nu vom face altceva decât să urmăm turma din care ne propusesem să ieșim.
Mintea colectivă este cea mai puțin evoluată minte din lume. De aceea, în trecut, creatorii din orice domeniu erau nevoiți să ducă o viață boemă. Acum lucrurile s-au schimbat, pentru că alegerile noastre țin de atitudine și de conștientizarea faptului că suntem liberi să fim noi înșine. Este loc suficient pentru oameni să se bucure de locul ales, să sărbătorească posibilitatea de a-și urma vocea interioară care are legătură doar cu inima. Doar așa putem rămâne autentici, așa cum am fost "proiectați". Este aproape hidos să ne tot scremem, copaci fiind, să producem portocale, când noi am fost sădiți pentru a rodi mere. Și de unde vine toată această străduință de a face portocale ? Simplu: este ceea ce se așteaptă colectivitatea să obțină de la noi, aici intrând familia, sistemul educațional, prietenii (unii...), societatea în care trăim. Trecând în regnul animal, este ca și cum am forța o focă să participe la o cursă de cai. Cu obstacole, dacă se poate...Bineînțeles că nu va reuși să parcurgă o distanță prea mare, în schimb, dacă ar înota în mediul ei, ar fi ea însăși, naturală în mișcările ei subacvatice, autentică și nu ridicolă și chinuită, târându-se în praful pistei de alergare.
Ar trebui să ne aruncăm diversele piei în care ne-am tot ascuns, până când ne-am găsi propria piele în care să ne așezăm, așa, cu credință, cu bucurie și cu încredere. A fost croită pentru noi cu un scop și ar fi mare păcat să o acoperim, să o sufocăm cu false piei împrumutate, chiar dacă aparent mai frumoase. La un moment dat, acestea se vor uza iremediabil, ne vor strânge până la sufocare, vor începe să emane un miros neplăcut. Ne vom întreba atunci de ce suntem triști, depresivi, nemulțumiți și total nefericiți. E atât de simplu să redevenim autentici. Cheia se află la noi. Trebuie doar scoasă la lumină și folosită!
Îmi place imaginea pe care a găsit-o Osho omului nou, tridimensional. El trebuie să se manifeste prin cei trei "C" (conștiință, compasiune, creativitate). "Conștiința înseamnă a fi, compasiunea înseamnă a simți, creativitatea înseamnă a acționa". Pentru a înțelege mai bine această tridimensionalitate, el îl atribuie conștiinței/contemplării pe Buddha, compasiunii pe Krishna (eu aici l-aș trece și pe Isus) și creativității pe Leonardo da Vinci sau Michelangelo. Cele trei dimensiuni ale omului sunt, deci: ființa, simțirea și acțiunea.
Pentru a putea percepe cele trei dimensiuni care există în noi, fie că recunoaștem sau nu, ar fi bine să învățăm să ne relaxăm. Nu în sensul de a ne tolăni într-un hamac, ci în cel de a ne goli mintea de vâjâitul halucinant al gândurilor, până la atingerea stării de contemplare. Să facem liniște în mințile noastre și să lăsăm doar inima să ne ghideze. Asta se traduce prin a redeveni intuitivi. Locuitorii Atlantidei s-au autodistrus pentru că au început să trăiască din ce în ce mai mult în minte și astfel și-au pierdut intuiția, care îi ridicase inițial la un nivel de dezvoltare extraordinar. Chiar vrem să repetăm aceeași greșeală? Din această cauză, ar fi minunat să exersăm cât mai des relaxarea, adică să învățăm să sărbătorim clipa. Așa cum făcea Zorba Grecul. Motive sunt suficiente: soarele e la locul lui, păsările cântă, florile ne inundă sufletele cu miresme și culori uimitoare, căderea frunzelor toamna este un tango ruginiu plin de finețe dar și de maiestuozitate. Avem multe motive de a sărbători. Astfel, învățând să fim atenți la întâmplările mărunte ale naturii din jurul nostru, vom reuși să intrăm în starea de relaxare/meditație. Abia atunci vom putea deveni creativi.
Vă veți întreba, poate, de ce am scris aceste rânduri. Pentru că mi-ar plăcea să experimentați și voi scrisul. La fel ca orice altă manifestare a artei (muzica, pictura, sculptura, etc.), scrisul este o terapie. Încercați să așterneți pe hârtie (în fiecare zi ar fi ideal) câteva gânduri, dar într-un mod detașat. Fără încrâncenare, fără scop, fără intrarea în cine știe ce competiție. Rezultatul va fi eliberarea de tensiuni, de frustrări de tot felul, de furii mai mari sau mai mici. Până și ridurile încep să dispară, pentru că deșeurile cuibărite în suflet, odată eliminate, înseninează ființa în toată tridimensionalitatea ei.
Vă invit să îl urmăriți pe Sting, un om cu adevărat autentic:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu