duminică, 11 octombrie 2015

Punct şi de la capăt

                                                                                     Motto: Tot mi-e dor de poezie...



Punct şi de la capăt

De ce ne grăbim?
Zarvă fără rost.
Soarele, păsările, curcubeul,
Scâncetul copilului
Invizibile. 
Ne împiedicăm insistent în 
Antene, dosare, huruit de motoare,
Minciuni televizate...
Ulcelele bunicilor
Plâng otrăvite,
Mărul de lângă drum
Ţipă, îngropat de viu 
În asfalt,
Bujorii din obrajii copilelor
Ies la spălat,
Ca şi bunăvoinţa din colţul gurii
Mai-marilor zilei.
Ouăle clocite de aparenţe
Nasc monştri,
Spiritul în încercarea
De a zbura, 
Se ofileşte
De atâta singurătate
Şi vid.
Să învăţăm să ne aşezăm 
În noi.
Asemeni primei găini 
Pe primul ou...



Exerciţiu

Se ia o sămânţă de lumină,
Se sădeşte în întuneric.
Apar oameni,
Păsări,
Muguri pocnind
În miresme de rugăciune.
Se ia apoi o sămânţă de întuneric,
Se sădeşte în lumină.
Sămânţa arde
Ca vrăjitoarele
Pe rug,
Până la uitare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu