Motto: Tot mi-e dor de poezie...
Punct şi de la capăt
De ce ne grăbim?
Zarvă fără rost.
Soarele, păsările, curcubeul,
Scâncetul copilului
Invizibile.
Ne împiedicăm insistent în
Antene, dosare, huruit de motoare,
Minciuni televizate...
Ulcelele bunicilor
Plâng otrăvite,
Mărul de lângă drum
Ţipă, îngropat de viu
În asfalt,
Bujorii din obrajii copilelor
Ies la spălat,
Ca şi bunăvoinţa din colţul gurii
Mai-marilor zilei.
Ouăle clocite de aparenţe
Nasc monştri,
Spiritul în încercarea
De a zbura,
Se ofileşte
De atâta singurătate
Şi vid.
Să învăţăm să ne aşezăm
În noi.
Asemeni primei găini
Pe primul ou...
Exerciţiu
Se ia o sămânţă de lumină,
Se sădeşte în întuneric.
Apar oameni,
Păsări,
Muguri pocnind
În miresme de rugăciune.
Se ia apoi o sămânţă de întuneric,
Se sădeşte în lumină.
Sămânţa arde
Ca vrăjitoarele
Pe rug,
Până la uitare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu