Dor de poezie - Trezirea

                                                                                                               Fără motto...


  Trezirea

Am adormit, 
Trezindu-mă în mine.
Bucuria regăsirii
Îmi inundă ochiul
Cu lumina crinului înflorind,
A aripii zburând,
A materiei pulsând.
Încep să-mi simt infinitul interior
Dospind ca pâinea
În cuptorul bunicii
Cu mâini de scoarţă de mesteacăn.
Devin atentă.
La firul ierbii,
Mugurul primăverii,
Surâsul îngerilor arătându-mi
Calea.
La tot!
Uitasem gustul madlenelor,
Care erau ale lui Proust,
De fapt,
Al laptelui primordial...
Uitasem că exist
Altfel.
Aripile mele nu erau de vultur.
Degeaba îmi zdrelisem genunchii
În încercarea de a zbura.
Aripile mele sunt de delfin...
Şi astfel, adormind
Pentru a mă trezi,
Am început să înot
Spre mine,
Găsindu-te pe tine,
Acolo unde erai
Din totdeauna...